Când vremea trece-n zbor şi duce gândul meu pe-a ei aripă,
Aş vrea să mă topesc, să mor, să fug de-a timpului eternă frică;
Căci zilele se scurg pe rând şi lasă tot mai des în loc o noapte.
E noaptea gândurilor care vin, e noaptea vremii care trece,
E negura ce-nghite nemilos iubirea noastră.
